Metode tradiţionale şi moderne de evaluare la orele de limba şi literatura română


Autor: prof. Ghenoiu Elena Maria
Colegiul Tehnic de Transporturi Braşov

Noţiunea de “metodă“ se defineşte ca fiind un mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. De asemenea poate fi considerată ca un procedeu sau un ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop.

Cele mai cunoscute metode tradiţionale sunt: evaluarea orală, evaluarea prin probe scrise şi testele docimologice.

La materia limba şi literature română este absolut necesară evaluarea orală. Această metodă de evaluare se va finaliza cu una din competenţele verificate la examenul de bacalaureat care, din păcate, nu se regăseşte în nota finală în momentul de faţă. Deşi necesită o perioadă mare de timp, ea trebuie folosită deoarece stimulează capacităţile elevului  de exprimare. Această metodă se poate moderniza, devenind interactivă în momentul în care elevul este provocat să-şi expună punctul de vedere, de exemplu într-o dezbatere sau ca raportor al grupei pe care o reprezintă .

Evaluarea prin probe scrise oferă cadrului didactic un set de informaţii care se referă la ortografie, punctuaţie, tipul de scris, aşezare în pagină, sistematizarea cunoştinţelor dobândite şi exprimarea scrisă. Creativitatea elevului este stimulată mai ales în compuneri, argumentări sau cerinţe referitoare la opinia lui în legătură cu opera literară studiată. Acest  tip de cerinţă se regăseşte atât la testarea naţională cât şi la bacalaureat.

Metodele dezvoltate de pedagogia modernă au scopul de a ajuta elevul în procesul de învăţare. Ele pot servi atât lui cât şi profesorului devenind suportul şi în discuţiile cu familia. În categoria acesta sunt incluse metode care sunt destinate evaluării calitative, centrate pe procesul învăţării de către elev. Folosire metodelor alternative poate fi benefică din perspectivă procesuală, în cadrul căreia evaluarea modernă se bazează pe procesele învăţării şi produsele ei din perspectivă comunicativă, bazată pe comunicarea dintre elev şi profesor.

Câteva din metodele alternative şi complementare ar fi : observarea sistemică, portofoliul sau proiectul.

Observarea sistemică deşi cere mai mult timp, surprinde fenomenele psihopedagogice în ritmul şi în modul lor de manifestare; este necesară mai ales în situaţia elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Portofoliul constituie o selecţie reprezentativă a lucrărilor elevilor. Pune în evidenţă progresul sau regresul acestora şi ajută elevul să se autoevalueze. Presupune o întocmire pe o perioadă mai lungă care poate fi chiar un an şcolar, devenind astfel o verificare sumativă.

Proiectul plasează elevul într-o situaţie de cercetare şi de acţiune,  cultivă încrederea în forţele proprii şi stimulează creativitatea. Rolul profesorului este diminuat în acest caz. Acesta necesită timp special  pentru organizare, desăşurare sau evaluare şi poate fi folosit la studiile de caz.

Am dat câteva exemple de metode tradiţionale şi de metode moderne deoarece consider că profesorul trebuie să adapteze aceste metode stilului său de lucru, dar şi tipului de clasă cu care lucrează.

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s