Metoda didactică între tradiţional și modern


Autor: prof. Ciangu Nadia
Şcoala cu Clasele I-VIII Rediu, Jud. Neamţ

“O educaţie bine facută poate întotdeauna să scoată dintr-un suflet , oricare ar fi el, partea folositoare pe care o conţine.” (Victor Hugo)

Predarea şi învăţarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar la care se adaugă evaluarea, cele trei acţiuni fiind complementare şi surprinzând astfel întreaga activitate.

Didactica modernă insistă asupra perfecţionării relaţiei predare-învăţare-evaluare deoarece numai în acest mod relaţia obiective-conţinuturi-metodologie-rezultate-reglare devine logică, unitară şi perfectibilă.

Profesorul Ioan Cerghit definea predarea ca pe „un ansamblu complex de acţiuni şi comportamente didactice specifice, destinate învăţării”.

Dacă în şcoala tradiţională, accentul cădea pe acţiunea de predare, rolul central revenind profesorului, şcoala modernă plasează în centru elevul care îşi îmbogăţeşte, consolidează, corectează şi transformă experienţa cognitivă, cu scopul perfecţionării, profesorului revenindu-i rolul de a-l activa cognitiv-afectiv-motivaţional-atitudinal, astfel constituindu-se un echilibru predare-învăţare.

Profesorul modern lucrează împreună cu elevii săi, cooperând în vederea reuşitei învăţării. Rolurile sunt bine stabilite: profesorul stimulează căutarea şi descoperirea, iar elevii se vor ocupa de activităţile de căutare şi descoperire, ei participând activ şi conştient la asimilarea cunoştinţelor şi formarea personalităţii. Astfel, se creează un parteneriat în vederea atingerii obiectivelor propuse, a unui standard cât mai înalt în educaţie. Lucrând împreună cu elevii săi, profesorul poate regla şi ameliora activitatea pe parcursul desfăşurării procesului de predare-învăţare şi, nu în ultimul rând, poate aprecia just valoarea eforturilor de învătare depuse de către elevi pe parcursul activităţilor desfăşurate. Foarte importantă în procesul de învăţământ este strategia de instruire deoarece ea reprezintă modul în care profesorul reuşeşte să aleagă cele mai potrivite metode, materiale şi mijloace, să le combine şi să le organizeze într-un ansamblu, în vederea atingerii obiectivelor propuse.

O variantă de clasificare a metodelor educaţionale se poate raporta la istoricul lor în procesul didactic, și anume:

- metode tradiţionale;
- metode moderne;

Metodele tradiţionale pot fi păstrate cu condiţia reconsiderării  şi adaptării lor la exigenţele învăţământului modern. Acestea pot evolua spre modernitate în măsura în care secvenţele procedurale care le compun permit restructurări inedite sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode moderne surprindem secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim căvariante ale acestei metode erau de mult timp cunoscute. (fragment)

About these ads

7 comments

    1. Vă putem trimite numărul revistei în care apare articolul tot. Prețul unui exemplar variază în funcție de numărul de pagini, plata se face ramburs la livrarea revistei. Dacă sunteți de acord, lasați un comentariu și vă contactăm noi.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s